Doctor's Search

Terapia durerii

TERAPIA DURERII

Durerea este o experiență senzorială sau emoțională neplăcută, determinată sau relaționată cu leziuni tisulare reale sau potențiale sau descrisă în termeni ce se referă la aceste leziuni.

Durerea musculoscheletală este una din principalele cauze de durere pentru care se prezintă pacientul la reumatolog. Pentru un diagnostic de certitudine, durerea trebuie caracterizată ca intensitate, durată, localizare, iradiere și cât de des se repetă.

În durerea articulara, se va face și diferențierea caracterului mecanic de cel inflamator.

Pentru aceasta este importantă stabilirea debutului și evoluției durerii (la efort sau la repaus), definirea elementelor care agravează sau ameliorează durerea, durata redorii matinale, răspunsul la anumite terapii medicamentoase.

Durerea va fi localizata prin raportarea  la regiunea anatomică afectata (durere lombară, de umăr, de genunchi) sau la sistemul implicat (durere osoasă, articulară, neuropată, vasculară, etc.).

Durata durerii clasifică durerea într-una acută cu durata sub 6 săptămâni, subacută până la 12 săptămâni și cronică atunci când durerea durează peste 12 săptamâni.

Durata durerii clasifică durerea într-una acută cu durata sub 6 săptămâni, subacută până la 12 săptămâni și cronică atunci când durerea dureaza peste 12 săptamâni.

Durerea acută poate fi însoțită și de reducerea mobilității articulare, tumefacție locală, eritem, căldură și impotență funcțională. Cele mai tipice 2 exemple fiind reprezentate de durerea din gută sau durerea de lumbago.

Durerea cronică este de obicei mai puțin intensă, cu caracter progresiv și insidios, însoțită frecvent de un impact negativ asupra calității vieții, dispoziției generale și calității somnului. Aceste modificări, pot la rândul lor întreține percepția dureroasă. Acest tip de durere se întâlnește cel mai frecvent în patologia musculoscheletal de tip inflamatorie (poliartrita reumatoidă, spondilartrita axială sau periferică, lupus eritematos sistemic și alte colagenoze) sau în patologia de tip degenerativ (boala artrozică).

Sindromul algic poate afecta o singură articulație – durerea monoarticulară, 2 – 4 articulații – oligoarticulară, sau peste 5 articulații – durerea poliarticulara.

Intensitatea durerii se măsoară folosind scala analog vizuală sau scala numerică (NRS), prin care pacientul marchează intensitatea durerii resimțită la momentul evaluării pe o linie orizontală marcată de la 1 la 10 în care zero(0) reprezintă absența durerii și 10 reprezintă cea mai mare durere pe care a perceput-o vreodată.

Durerea este o experiență subiectivă și trebuie privită ca o experiență personală, importantă fiind evaluarea periodică în dinamică a intensității durerii în patologiile cronice articulare atât pentru monitorizarea evoluției cât și urmărirea eficacității terapiei.

Durerea se poate însoți de:

  • reducerea calității somnului,
  • reducerea apetitului,
  • afectarea activităților zilnice,

acestea fiind componente importante ale calității vieții.

Calitatea vieții este evaluată frecvent în poliartrita reumatoidă prin scorul funcțional HAQ (Health Assesment Questionnaire of Life) iar în boala artrozică, avem scorul WOMAC (Western Ontario McMaster.)

În reumatologie tratamentul nu se referă doar la administrarea de antialgice, analgezice sau antiinflamatoare ci și la adaptarea terapiei medicamentoase mecanismelor patogenetice implicate și simptomelor asociate. Asocierea la terapia medicamentoasă și a altor mijloace de control al durerii: tratamentul de fizio-kineto-masoterapie, eventual psihoterapia.

Pacienții cu afecțiuni reumatologice trebuie să ințeleagă că sunt participanți activi nu numai in etapa anamnezei dar și la stabilirea schemei de investigații și terapeutice împreună cu medicul reumatolog și că împart responsabilitatea alegerii și monitorizării terapiei.

Este important ca pacientul să înțeleagă încă de la început că ținta unică nu este ameliorarea durerii ci și îmbunătățirea funcției și calității vieții.